APEL PENTRU VIDEO ȘI IMAGINE ÎN MIȘCARE
Data limită: 25 August, 2024
Cea de-a 19-a ediție a festivalului SIMULTAN va avea loc în perioada 3-6 octombrie la Timișoara, România, și se va desfășura sub tema —Dorința pentru inutil (citiți mai jos).
Căutăm propuneri de lucrări video și imagini în mișcare inovatoare care fac referire la tema festivalului.
TERMENI ȘI CONDIȚII
Apelul este deschis pentru artiști emergenți și consacrați, grupuri sau colective de artiști.
Se pot înscrie un număr de maximum 2 lucrări/autor, realizate în ultimii doi ani (2022-2024), cu o durată până la 10 minute (fiecare în parte).
Acest apel nu presupune taxă de înscriere.
ÎNSCRIERE
Încărcați lucrarea pentru previzualizare pe Youtube (poate fi nelistat) sau Vimeo (opțional cu parolă) și includeți link-ul în formularul de candidatură.
Fișierele trebuie să conțină titlul lucrării, numele autorului și anul realizării.
JURIU
Toate lucrările video vor fi vizionate și selectate de echipa curatorială a festivalului. Cei admiși vor fi parte a programului de proiecții al festivalului. Decizia juriului este finală.
Lucrările selectate vor fi publicate după eveniment în arhiva festivalului (de comun acord cu autorii).
PREMII
Nu considerăm acest apel un concurs, însă vom remunera 3 lucrări cu un onorariu de 500 de Euro, luând în considerare ideea și execuția tehnică.
COMPLETEAZĂ FORMULARUL
Dorința pentru inutil
Într-o lume în care simulările înlocuiesc adesea realitatea, linia dintre util și inutil devine neclară. Inutilul dezvăluie natura construită a percepțiilor, îndemnându-ne să reconsiderăm ce considerăm real sau valoros.
În explorarea termenului inutil le punem în prim-plan așteptările legate de tehnologie și modul în care aceasta influențează relațiile sociale și dezvoltarea societății. Unul dintre miturile comune este că tehnologia va ajunge, în cele din urmă, să existe ca utilitate pură, premisă care a generat două viziuni opuse despre viitor: una în care tehnologia este percepută ca o forță eliberatoare, promițând un viitor al abundenței materiale, și cealaltă, care conturează o viziune de coșmar birocratic, în care tehnologia devine un mecanism scăpat de sub control, amenințând să dezumanizeze și să anihileze esența umanității.
Însă, între aceste extreme se află o posibilitate rar menționată: inutilitatea tehnologiei. Georges Bataille afirma că tehnologia ar putea să nu fie nici binefăcătoare, nici rea, ci pur și simplu un element inutil, lipsit de funcție. În acest context, tehnologia pură nu ar fi folosită niciodată; ea ar exista independent de nevoile și dorințele umane, un monument al inutilității.
Multe dispozitive din jurul nostru sunt suprasaturate cu funcții pe care nu le vom folosi niciodată. Aceste caracteristici inutile există doar pentru a satisface dorința consumatorului pentru mai mult, nu pentru a îndeplini o necesitate reală. Această economie a surplusului exploatează nevoia de exces, transformând produsele în simboluri ale statutului și ale puterii sociale.
În această lume a tehnologiei inutile, consumatorii nu mai cumpără produse pentru a le folosi, ci pentru a poseda excesele pe care acestea le reprezintă. Astfel, tehnologia devine o parte integrantă a economiei dorinței, mai degrabă decât un instrument al practicii. În esență, produsele devin icoane ale transcendenței seculare, acumulând valoare prin inutilitatea lor și controlând viețile celor care le dețin.
Această tendință reflectă o dorință profundă și perenă a umanității de a se subordona inutilului, de a oferi sacrificii unui idol modern al tehnologiei inutile. În timp ce societatea avansează, tehnologia continuă să devină mai puțin despre funcționalitate și mai mult despre semnificație simbolică. Astfel, progresul tehnologic nu ne conduce neapărat către o utopie sau o distopie, ci către un regat al inutilului, unde valoarea tehnologiei este măsurată nu prin utilizarea sa, ci prin capacitatea sa de a transcende orice nevoie practică.
Dorința pentru inutil nu este despre a urmări inutilitatea. Mai degrabă, este despre a găsi sens în aparentul impracticabil prin creativitate, critică și înțelegere. Gândește-te la dorință ca la energie, nu ca la un gol. Când dorința este liberă de constrângerile utilității, devine o forță care ne conduce către noi idei și expresii, arătându-ne că inutilul are propria sa productivitate.
Proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național – AFCN