http://archive.simultan.org/
Termenul „arhivă” poate defini diferite lucruri: este un verb, un substantiv și o strategie de păstrare. În ultimele decenii, teoreticieni ca Jaques Derrida și Michel Foucault au extins semnificația politică și socială a arhivei. Ca urmare, ideea noastră despre arhivă s-a transformat dintr-o noțiune mai tradițională când ne referim la arhive (o percepem ca o colecție de înregistrări și locația în care sunt păstrate) odată cu neutralitatea sa spulberată, ideea arhivei este de a construi și de a susține memoria culturală și de a alege în esență ceea ce este salvat pentru posteritate, a devenit un punct focal în studiile culturale.
Deconstrucția relației dintre arhive și putere se reflectă în Istoriei artei, unde narațiunile dominante au fost restrânse pe principii de valoare monetară, proprietate, autenticitate, originalitate și unicitate. Colecțiile deținute de organisme private sau publice au avut tendința de a domina și dirija discursul către lucrări care se potrivesc acestor criterii, de exemplu pictură și sculptură. Art media, efemeră și ușor reproductibilă (ceea ce nu este original sau unic în sensul tradițional) a fost, în consecință, exclusă în mare parte din aceste colecții istorice și din istoria artei.
Această situație s-a schimbat în ultimele decenii, lucrări efemere instalative, materialele video și digitale devin parte a peisajului artei contemporane. Nu este deloc neobișnuit să vedem artă media în multe galerii și muzee, dezvoltarea sa a avut loc în mare parte în afara acestor spații consacrate. La nivel mondial, centrele de artă de dimensiuni mici și mijlocii au susținut experimente în noile media, au oferit acces la noile tehnologii și au prezentat și distribuit artă bazată pe media. Drept urmare, mulți au colecții de documentare considerabile; colecții care spun o istorie mult mai completă decât ar putea fi spus vreodată de puținele piese selecte și deținute de instituțiile majore.
Din păcate, majoritatea acestor colecții independente există sub o amenințare constantă de deteriorare și inaccesibilitate. Casetele analogice și digitale sunt fragile, iar formatele hardware și bandă sunt la îndemâna pieței (companiile media creează constant noi formate și casează vechiul), din aceste cauze arta media necesită readaptare și conservare. Migrațiile costisitoare și recondiționările tehnice sunt dificile pentru multe dintre aceste organizații să utilizeze în mod constant colecțiile proprii sau să le ofere acces la acestea. În lipsa unor infrastructuri tehnice, structurile de date devin desincronizate, ceea ce face ca multe dintre aceste materiale să fie dificil de localizat.
O arhivă digitală bazată pe lucrarile video selectate in cei 15 ani de ediții ale festivalului Simultan, dar și al altor materiale documentare (video și audio) incepand cu 2005 și până în prezent.
Această arhivă conține peste 800 de lucrări de artă video și peste 100 de ore de material video documentar și înregistrări de sunet rezultate din proiectele performative, concertele, conferințele și proiectele artistice prezentate în festival, provenind de la artiști din peste 30 de țări.
Arhiva se afla în dezvoltare!
Programul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul programului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.