http://archive.simultan.org/
SIMULTAN [media arh-kahyv] este o bază de date online, o arhivă digitală bazată în principal pe lucrările video prezentate la festivalul Simultan, dar și a altor materiale documentare (video și audio) începând cu 2005 și până în prezent.
În momentul de față arhivă conține în jur de 1000 de lucrări de artă video provenind de la artiști din peste 30 de țări.
Arhiva se afla în continuă dezvoltare.
Echipa de implementare – Levente Kozma, Alin Rotariu, Florin Fâra, Raluca Rotariu, Éva Kozma, Luiza Alecsandru, Alina Doros, Alex Iliescu (layout), Costin Bleotu & Andrei Dracea (programare).
Platforma a fost realizată cu sprijinul profesional al C3 – Centrul pentru Cultură și Comunicare din Budapesta.
CONTEXT ȘI JUSTIFICARE
Termenul „arhivă” poate defini diferite lucruri: este un verb, un substantiv și o strategie de păstrare. În ultimele decenii, teoreticieni ca Jaques Derrida și Michel Foucault au extins semnificația politică și socială a arhivei. Ca urmare, ideea noastră despre arhivă s-a transformat dintr-o noțiune mai tradițională când ne referim la arhive (o percepem ca o colecție de înregistrări și locația în care sunt păstrate) odată cu neutralitatea sa spulberată, ideea arhivei este de a construi și de a susține memoria culturală și de a alege în esență ceea ce este salvat pentru posteritate, a devenit un punct focal în studiile culturale.
Deconstrucția relației dintre arhive și putere se reflectă în Istoriei artei, unde narațiunile dominante au fost restrânse pe principii de valoare monetară, proprietate, autenticitate, originalitate și unicitate. Colecțiile deținute de organisme private sau publice au avut tendința de a domina și dirija discursul către lucrări care se potrivesc acestor criterii, de exemplu pictură și sculptură. Art media, efemeră și ușor reproductibilă (ceea ce nu este original sau unic în sensul tradițional) a fost, în consecință, exclusă în mare parte din aceste colecții istorice și din istoria artei.
Această situație s-a schimbat în ultimele decenii, lucrări efemere instalative, materialele video și digitale devin parte a peisajului artei contemporane. Nu este deloc neobișnuit să vedem artă media în multe galerii și muzee, dezvoltarea sa a avut loc în mare parte în afara acestor spații consacrate. La nivel mondial, centrele de artă de dimensiuni mici și mijlocii au susținut experimente în noile media, au oferit acces la noile tehnologii și au prezentat și distribuit artă bazată pe media. Drept urmare, mulți au colecții de documentare considerabile; colecții care spun o istorie mult mai completă decât ar putea fi spus vreodată de puținele piese selecte și deținute de instituțiile majore.
Din păcate, majoritatea acestor colecții independente există sub o amenințare constantă de deteriorare și inaccesibilitate. Casetele analogice și digitale sunt fragile, iar formatele hardware și bandă sunt la îndemâna pieței (companiile media creează constant noi formate și casează vechiul), din aceste cauze arta media necesită readaptare și conservare. Migrațiile costisitoare și recondiționările tehnice sunt dificile pentru multe dintre aceste organizații să utilizeze în mod constant colecțiile proprii sau să le ofere acces la acestea. În lipsa unor infrastructuri tehnice, structurile de date devin desincronizate, ceea ce face ca multe dintre aceste materiale să fie dificil de localizat.
Proiect finanțat de Administrația Fondului Cultural Național – AFCN și de Consiliul Județean Timiș.