Cea de-a XIX-a ediție a Festivalului SIMULTAN a avut loc în perioada 3-6 octombrie 2024, la Timișoara, continuând explorarea relației dintre artă, tehnologie și societate, prin diferite metode și practici artistice.
Într-o lume în care simulările înlocuiesc adesea realitatea, granița dintre util și inutil devine neclară. Inutilitatea dezvăluie natura construită a percepțiilor, determinându-ne să reconsiderăm ceea ce considerăm real sau valoros.
Sub tema centrală, Desire for the Useless, 40 de lucrări video și imagini în mișcare, ale artiștilor din întreaga lume au comentat, prin narațiuni vizuale, măsurarea existenței în era digitală. Realități fracturate, sunetul și limbajul datelor, ecoul mașinilor în viitor, impactul infrastructurii tehnologice globale asupra vieții, printre altele, sunt subiectele acestor lucrări.
Comisia de selecție, formată din Florin Făra, Marina Oprea, Luiza Alecsandru, Huba Antal și Sergiu Sas, a selectat pentru programul de proiecție a festivalului 40 de lucrări video și imagini în mișcare dintr-un total de 415 lucrări primite prin apelul deschis.
Cele 3 lucrări, care prin narațiune conceptuală și reprezentare vizuală s-au impus în definirea sensului inutilității în aceste contexte globale care avansează rapid, sunt următoarele:
NATURA 2040 (11:05), 2024, de Hantao Li, Shuting Cui (China)
Inspirată de teoria lui Edward Wilson, Half-Earth, care pledează pentru ca jumătate din planetă să fie folosită ca rezervații naturale pentru a combate degradarea ecologică și dispariția speciilor. Teoria imaginează o organizație, Natura 2040, care comprimă terenurile agricole în doi pereți de 100 de metri în Flevopolder, Olanda, separând orașul de natură. Acest lucru permite jumătate din polder să se redevină sălbatic, aliniându-se cu Rezervația Naturală Oostvaardersplassen. Proiectul explorează îmbinarea structurilor create de om cu ecosistemele naturale, punând la îndoială esența naturii pe terenul artificial și impactul unor astfel de experimente ecologice.
Winterteller (12:15), 2024, de Paulius Sliaupa (Lituania)
Pe măsură ce zăpada acoperă lumea, un nou spațiu hiperreal apare, estompând liniile dintre tărâmurile fizice și digitale ale Lituaniei și Islandei. Simulările înghețate în timp converg cu viitorul incert, explorând texturile perforate ale mediilor scanate și ale experiențelor trăite. Această contemplare a existenței transcende granițele pe măsură ce ideile, emoțiile și experiențele intersectează spații virtuale și realități tangibile, modelând înțelegerea noastră despre viață.
A Hard Currency of Memories (10:08), 2024, de Albert Sten (Suedia)
Un film eseu experimental care navighează relația complicată dintre memorie și date. Prin interviuri individuale care detaliază experiențele de pierdere a datelor, împreună cu vizite pe teren și interviuri la un laborator de recuperare a datelor, filmul își propune să examineze infrastructura care stă la baza acestui fenomen modern. Îmbogățit cu material de arhivă, oferă o investigație profundă în complexitatea conservării memoriei în era digitală.
Mai multe detalii și lista completă a artiștilor participanți la programul de video.