Marginal

Mutații tehno-naturale

— Instalație
Joi, 24 sept 19:00 — Duminică, 4 oct

Tindem să imaginăm tehnologia și natura ca domenii opuse — una este proiectată, cealaltă moștenită; una construită pentru a controla, cealaltă presupusă a rezista. Și totuși, mediile în care trăim sunt produse tot mai mult prin inextricabilitate lor. Infrastructurile modifică fluxurile ecologice, creează noi condiții pentru viață, generează energie reziduală și determină felul în care mediile sunt percepute, măsurate și înțelese. Chestionând ideea că infrastructura există pur și simplu deasupra unui ecosistem, Techno-natural Mutations explorează această întrepătrundere ca pe o condiție constantă, cotidiană, într-o realitate care nu mai este chiar atât de speculativă.

În Unplugged? Symbiont No. 3, Lorena Cocora și Alexandra Costea construiesc un ecosistem tehnologic ficțional care ocolește rețeaua centralizată și supraviețuiește extrăgând ceea ce orașul pierde în permanență, de la radiații electromagnetice la vibrațiile produse de transportul urban. Instalația ocupă o poziție instabilă între parazit și instrument de diagnostic. Ea abordează în mod direct o întrebare structurală: dacă un dispozitiv supraviețuiește din zgomotul rezidual al vieții urbane, este el autonom sau pur și simplu s-a adaptat la ineficiența sistemică a orașului? Evitând promisiunile tehno-utopice ale energiei curate, lucrarea urmărește scurgerea continuă și nevalorificată a mediului construit și tratează reziduurile urbane ca pe o nișă ecologică.

A Field Guide to Orbital Melancholy, de Cezar Mocan, abordează aceeași întrepătrundere dintr-o perspectivă diferită, examinând ce se întâmplă atunci când infrastructurile construite pentru a face Pământul lizibil încep să producă, la rândul lor, incertitudine. O constelație ficțională de sateliți, Argus, are sarcina de a reconstitui dispariția unui lac toxic pe baza imaginilor, seturilor de date, mărturiilor și amintirilor acumulate. În loc să ajungă la o explicație finală, AI-ul produce încontinuu interpretări concomitente, coerente în sine, dar imposibil de reconciliat între ele — reconstrucții plauzibile care nu pot fi reduse la o singură versiune a realității. Lucrarea tratează această incertitudine ca pe o condiție a cunoașterii mediate tehnologic: cu cât sistemul încearcă mai mult să explice anomalia, cu atât produce mai multe versiuni ale realității. Construită ca o simulare în timp real folosind Unreal Engine, lucrarea generează la fiecare rulare o nouă reconstrucție de 30–45 de minute, fiecare relatare fiind de fiecare dată ușor diferită.

Împreună, lucrările mută atenția de la tehnologie ca forță externă care acționează asupra naturii către tehnologie ca parte a mediului însuși. Una urmărește energia pe care infrastructurile o emit continuu; cealaltă urmărește incertitudinea pe care aceste infrastructuri o produc continuu. În ambele cazuri, ceea ce pare doar zgomot de fundal ajunge să capete un rol central.

Fără a căuta o rezolvare simplă sau o concluzie moralizatoare, Techno-natural Mutations cartografiază fricțiunea politică și materială, discretă dar persistentă, dintre sistemele tehnologice și mediile în care ele există. Ce se întâmplă cu capacitatea noastră de a înțelege atunci când sistemele de care depindem tot mai mult ne modelează mediile și, în același timp, produc cunoașterea prin care le percepem? Și cum acționăm atunci când certitudinea nu mai este produsul tehnologiilor pe care ne bazăm?

## Techno-natural Mutations este un proiect derulat de MARGINAL în parteneriat cu Projekt Atol și V2_. Proiectul este cofinanțat de Municipiul Timișoara prin Centrul de Proiecte și de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN) și sponsorizat de CTP. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.